Despre Menirea Omului -

Luca îi explică tânărului că viața este un dialog constant între har și libertate . Dumnezeu ne dă materia primă și ajutorul, dar forma finală depinde de voința noastră de a alege iubirea în locul egoismului.

Tânărul a înțeles atunci că nu trebuie să caute un răspuns complicat. Menirea lui era chiar acolo, în mâinile sale și în inima care bătea cu dorința de a fi mai bun în fiecare zi. Despre menirea omului

Bătrânul continuă, privind spre stelele care începeau să strălucească:— Menirea omului nu este un lucru fix, ca un obiect pe care îl găsești în pod. Ea este o „devenire”. Omul este singura ființă care se întreabă despre sine și despre Creatorul său, căutând mereu ceva mai înalt decât propria supraviețuire. Luca îi explică tânărului că viața este un

Har şi libertate în mântuirea omului - Facultatea de Teologie Menirea lui era chiar acolo, în mâinile sale

— Așadar, menirea mea este să fiu tâmplar ca tine? insistă tânărul.— Nu neapărat. Menirea ta este să fii „creator” în tot ce faci. Dumnezeu ne-a creat „după chipul Său”, oferindu-ne darul de a iubi și de a crea la rândul nostru. Menirea ta este să transformi „lemnul brut” al vieții tale — fricile, greșelile, talentele — în ceva care să emane „bună mireasmă”, așa cum spunea Sfântul Ioan de Kronstadt , asemenea unei flori a câmpului.

Într-un mic sat de la poalele munților, trăia un bătrân tâmplar pe nume Luca. Toată viața, el cioplise lemnul cu o măiestrie care părea să dea suflet scaunelor, meselor și cutiilor care ieșeau din mâinile sale. Într-o seară de toamnă, un tânăr ucenic, frământat de gânduri, îl întrebă:— Meștere, care este menirea omului? Ne naștem doar ca să muncim, să îmbătrânim și să dispărem?